...interogatoriul meu a fost reluat. De obicei ma chestiona locotenentul Grecu, un tanar dur, inteligent si sigur de sine, care fusese indoctrinat de comunisti si i se inoculase convingerea ca prin ceea ce facea contribuia la faurirea unei lumi mai bune. Intrebarile lui m-au readus la problema ajutorului pentru saraci pe care l-am obtinut in timpul foametei prin Misiunea Bisericii Scandinave.

- "Vei continua sa negi ca fondurile respective au fost folosite pentru spionaj", m-a intrebat el.

- "Inteleg ca dumneavoastra ii suspectati pe englezi si pe americani ca au cheltuit bani pentru a ne spiona pe noi, dar ce interes ar avea Suedea si Norvegia sa o faca?"

El a raspuns: "Si una, si cealalta sunt unelte ale imperialistilor."

- "Dar Norvegia este vestita pentru spiritul ei democratic, iar Suedia are de 40 de ani o guvernare socialista."

- "Prostii!", a zis el. "Sunt la fel de fasciste ca si celelalte state."

La urmatoarea noastra intalnire, Grecu a spus ca verificase si ca s-ar putea sa am dreptate. Apoi s-a interesat de felul cum se distribuise Evanghelia la rusi. I-am sugerat ca s-ar putea ca in spatele acestei actiuni sa se afle directorul Societatii Biblice, pe nume Emil Klein.

M-a intrebat dece vizitasem in repetate randuri Iasii (unul din centrele acelei activitati). I-am spus ca am fost invitat staruitor sa-l vizitez pe actualul patriarh. In dimineata urmatoare, am fost chemat din nou.

Grecu statea la biroul lui, cu o matraca de cauciuc in fata sa.

- "Mi-ai spus minciuni!", a zbierat el. "Emil Klein a murit inainte ca tu sa fi arestat. De aceea mi-ai dat numele lui. Au fost verificate datele deplasarii tale la Iasi: patriarhul Iustinian nu fusese inca acolo."

Apoi s-a ridicat, impingandu-si scaunul in spate.

- "Ajunge! Ai toc si hartie. Noi stim ca ai comunicat codificat cu alti detinuti, inclusiv cu Mihalache. Acum vrem sa stim exact ce-a spus fiecare dintre ei. Vrem sa mai stim si ce alte incalcari ale regulamentului inchisorii ai comis. Si spune adevarul. Daca nu...", si a trantit matraca pe birou.

"Ai o jumatate de ora", a zis si a iesit din camera.

M-am asezat sa scriu. Primul cuvant trebuia sa fie "Declaratie". Am inceput cu greu. Trecuse doi ani de cand nu mai tinusem un toc in mana. Am recunoscut ca incalcasem regulamentul. Transmisesem codificat pasaje din Evanghelie prin ziduri. Adunasem niste pilule cu gandul sa ma sinucid. Facusem un cutit dintr-o bucata de tinichea, ascutind-o pe piatra, modelasem piese de sah din paine si creta, comunicasem cu alti detinuti, dar nu le cunosteam numele. (Nu am mentionat ca primisem spovedanii si chiar adusesem pe unii la credinta prin alfabetul Morse.)

Am mai scris: "N-am vorbit niciodata impotriva comunistilor. Eu sunt un ucenic al lui Cristos, care m-a invatat sa-i iubim si pe dusmanii nostri. Pe dusmani ii inteleg si ma rog pentru convertirea lor, ca sa devina fratii mei intru credinta. Ma hartuiesc cu comunismul, fiindca-i ateu, nu cu comunistii. Nu pot sa dau nici o declaratie referitor la ceea ce mi-au transmis altii prin pereti, pentru ca un pastor nu poate fi niciodata un martor al acuzarii. Vocatia mea este sa apar, nu sa acuz."

Grecu a revenit la vremea hotarata, leganandu-si matraca. Batuse niste detinuti. A luat declaratia mea si a inceput sa citeasca. Dupa un timp, a pus matraca deoparte. Cand a ajuns la sfarsit, m-a privit cu ochi tulburi. A spus: "Domnule Wurmbrand (la Securitate, nu mi se mai adresase nimeni, niciodata cu "domnule"), de ce ziceti ca ma iubiti? Asta e una dintre poruncile voastre crestinesti pe care nu o poate respecta nimeni. Eu, unul, n-as putea iubi pe cineva care m-a inchis singur in celula ani de zile, m-a infometat si m-a batut."

I-am raspuns: "Aici nu e vorba de respectarea unei porunci. Cand am devenit crestin, a fost ca si cum m-as fi nascut din nou, inzestrat cu o fire plina de iubire. Asa cum dintr-un izvor nu poate curge decat apa, tot asa numai iubire poate izvora dintr-o inima iubitoare."

Timp de doua ore am vorbit despre crestinism si despre legatura lui cu doctrina marxista, in care se formase el.  Grecu a fost surprins cand i-am spus ca prima lucrare a lui Marx a fost un comentariu asupra Evangheliei lui Ioan. Nici nu stia ca Marx, in prefata la "Capitalul", a afirmat ca - in special in forma sa protestanta -  crestinismul este "religia ideala pentru regenerarea unor vieti ruinate de pacat". Deoarece si viata mea fusese tulburata de pacat, am zis, devenind un crestin protestant
nu faceam decat sa urmez sfatul lui Marx.

Dupa aceasta intalnire, Grecu ceru sa fiu adus in biroul sau aproape in fiecare zi pentru o ora sau doua. Citatele ii fusesera confirmate. Acestea au devenit punctul de pornire al unor lungi discutii despre crestinism, in care am apelat insistent la spiritul democratic si revolutionar al bisericii la inceputurile ei.
Grecu a repetat de multe ori: "Am fost crescut ateu si n-o sa fiu niciodata altceva."
Eu i-am spus: "Ateismul este un cuvant sfant pentru crestini. Cand erau aruncati la fiare pentru credinta lor, imparatii romani Nero si Caligula ii numeau "atei". Asa ca, daca cineva se numeste pe sine ateu, eu il respect."

Grecu a zambit. Am continuat: "Domnule locotenent, unul dintre stramosii mei din secolul al 16-lea a fost rabin. Biografii lui relateaza cum, intalnind un ateu, el i-a zis: 'Te invidiez, draga frate! Viata dumitale spirituala este, probabil, mai tare decat a mea. Eu, cand vad un om in necaz, spun adesea: <Dumnezeu o sa-l ajute> si trec mai departe. Dar dumneata nu crezi in Dumnezeu, asa incat trebuie sa-ti azumi toate sarcinile lui Dumnezeu si sa-i ajuti pe toti.' ...Crestinii nu-i reproseaza partidului comunist ateismul sau, ci faptul ca a dat nastere unui tip eronat de ateu.
Exista doua categorii:
cei care zic: 'Nu exista Dumnezeu, asa ca pot face raul dupa bunul meu plac'
si cei care spun: 'Deoarece Dumnezeu nu exista, eu trebuie sa fac tot binele pe care l-ar face Dumnezeu, daca ar exista.'

Cel mai mare dintre toti ateii, in acest al doilea fel, a fost Cristos Insusi. Cand a vazut oamenii infometati, bolnavi si nenorociti, n-a trecut mai departe spunand: 'Dumnezeu o sa-i ajute'. A reactionat ca si cum Lui I-ar fi revenit intreaga raspundere. Astfel ca oamenii au inceput sa se intrebe: 'Nu cumva Omul acesta este Dumnezeu? El infaptuieste lucrarea lui Dumnezeu!' Asa au descoperit oamenii ca Isus era Dumnezeu. Domnule locotenent, daca veti putea fi un astfel de ateu, iubind pe toata lumea si slujind-o, oamenii vor descoperi in curand ca ati devenit un copil al lui Dumnezeu; si veti descoperi Divinitatea in propria dumneavoastra fiinta"

Probabil ca o asemenea argumentatie i-ar putea soca pe unii crestini. Dar apostolul Pavel ne spune ca misionarii trebuie sa fie evrei printre evrei, greci printre greci.
Eu trebuia sa fiu marxist cu marxistul Grecu si sa-i vorbesc pe limba lui. Cuvintele acelea i-au mers la inima. A inceput sa se gandeasca la Isus si sa-L iubeasca. Dupa doua saptamani, in eleganta sa uniforma kaki, ornata cu insemnele bleu ale politiei secrete, Grecu s-a spovedit in fata mea, care eram in zdrentele mele peticite de puscarias. Am devenit frati in Cristos.

De atunci inainte, i-a ajutat pe detinuti cat i-a stat in puteri, in ciuda tuturor greutatilor si riscurilor care decurgeau de aici. Cu gura a continuat sa-si declare fidelitatea fata de partid, jucand teatru. Dar intr-o zi a disparut, si nimeni n-a mai stiut ce s-a intamplat cu el. Am cautat sa trag de limba pe unii gardieni, care mi-au spus ca nu stiua nimic sigur, dar credeau ca fusese arestat.
O convertire adevarata nu poate fi tainuita cu usurinta.

Richard Wurmbrand - "Cu Dumnezeu in subterana"